gall

Etimologie

Din bretonă veche gall ("străin, inamic").

Pronunție

• AFI: /ˈɡalː/

Adjectiv

gall, invariabil

1. galic, celtic
2. (p. ext.) francez
3. (înv.) galez

Etimologie

Din latină gallus.

Pronunție

• AFI: /'gaʎ/

Substantiv

gall m., galls pl.

1. cocoș

   Els galls del veí m'obliguen a matinar.

Etimologie

Din engleza veche ġealla, înrudit cu proto-germanică *gallō. Confer neerlandeză gal, germană Galle, suedeză galle, galla.

Pronunție

• AFI: /ɡɔːl/

Substantiv

gall, (nenumărabil și numărabil; pl. galls)

1. (înv., anat.) fiere, bilă
2. (anat.) veziculă biliară, bășica fierii
3. (înv., fig.) mizerie, sărăcie extremă; (p. ext.) amărăciune, mâhnire, tristețe
4. (fig.) (stare de) exasperare
5. (fig.) tupeu, orgoliu; impertinență, necuviință, insolență

   He doesn't have the gall to come back and fight me!

6. (fig.) ranchiună, pizmă

   She felt only gall for her parents.

7. (med.) bășică
8. (med.) jupuitură, jupuială
9. (med.) rosătură, eroziune

Verb

1. a deranja, a enerva, a irita

   It didn't gall me to come and help you move.

2. a supăra, a necăji: a tracasa, a molesta
3. a roade, a bate, a freca
4. a exaspera, a despera, a agasa
5. a freca

   Improper cooling and a dull milling blade on titanium can gall the surface.

Etimologie

Din franceză galle < latină galla.

Substantiv

gall, pl. galls

1. (bot.) gală, cecidie

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

Etimologie

Confer Gallia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

gall, invariabil

1. galic, celtic

Substantiv

gall, pl. gallok

1. gal
2. (numai la sg.) galică