sărăcie

română

Etimologie

Din sărac + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /sə.rə'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
sărăcie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sărăcie sărăcii
Articulat sărăcia sărăciile
Genitiv-Dativ sărăciei sărăciilor
Vocativ ' '
  1. lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac.
    A murit în sărăcie.
    O acută sărăcie bântuia pe atunci.
  2. starea unui loc sărac, neproductiv.
    Sărăcia unui teren.
  3. aspect sărăcăcios.
  4. cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva).
  5. (fam.) epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fără valoare.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • buruiana-sărăciei
  • pasărea-sărăciei
  • rădăcina-sărăciei

Expresii

  • Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală
  • A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.