neputință
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ne.pu'tin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului neputință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | neputință | neputințe |
| Articulat | neputința | neputințele |
| Genitiv-Dativ | neputinței | neputințelor |
| Vocativ | neputință | neputințelor |
- faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate.
- lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; (spec.) stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; (p.ext.) (mai ales la pl.) bătrânețe; boală; infirmitate.
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) Cu neputință =
- imposibil; irealizabil.
- (în mod) imaginar, ireal.
Expresii
- (fam.) A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.