libertate

română

Etimologie

Din latină libertas, -atis. Confer franceză liberté.

Pronunție

  • AFI: /li.ber'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
libertate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ libertate libertăți
Articulat libertatea libertățile
Genitiv-Dativ libertății libertăților
Vocativ ' '
  1. posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.
    Libertatea persoanei.
  2. starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat.
  3. starea celui care nu este supus unui stăpân.
    Libertatea administrativă a unui teritoriu în cadrul statului.
  4. situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată.
  5. independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină).
  6. (de obicei la pl.) drepturi cetățenești.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să...
  • A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc.


Traduceri

Referințe





interlingua

(interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

libertate f.

  1. libertate
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.