plac

Vezi și : plač, pláč, Plac., płac, płać

română

Etimologie

Din verbul a plăcea (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /plak/


Substantiv


Declinarea substantivului
plac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plac invariabil
Articulat placul invariabil
Genitiv-Dativ placului invariabil
Vocativ placule invariabil
  1. (azi mai ales în loc.adv.) plăcere.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) Pe (sau după) plac (ori placul cuiva) = după voia, după gustul (cuiva).
  • După bunul plac (al cuiva) = după capriciul (cuiva).

Expresii

  • A fi la bunul plac al cuiva = a fi la discreția, la cheremul cuiva


Traduceri

Etimologie

Din plăcea.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru plăcea.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru plăcea.
  3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru plăcea.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.