deplinătate
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /de.pli.nə'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului deplinătate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deplinătate | invariabil |
| Articulat | deplinătatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | deplinătății | invariabil |
| Vocativ | deplinătate | invariabil |
- faptul de a fi deplin, desăvârșit; perfecțiune, plenitudine.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
- deplantatei
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.