plenitudine
română
Etimologie
Din franceză plénitude.
Pronunție
- AFI: /ple.ni'tu.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului plenitudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plenitudine | ' |
| Articulat | plenitudinea | ' |
| Genitiv-Dativ | plenitudinii | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- caracter deplin; plinătate; deplinătate.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.