volnicie

română

Etimologie

Din volnic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /vol.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
volnicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ volnicie volnicii
Articulat volnicia volniciile
Genitiv-Dativ volniciei volniciilor
Vocativ volnicie volniciilor
  1. (înv.) libertate, neatârnare, independență, autonomie.
  2. autorizație; încuviințare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizație.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.