acorda
română
Etimologie
Din franceză accorder.
Pronunție
- AFI: /a.kor'da/
Verb
| Conjugarea verbului acorda | |
| Infinitiv | a acorda |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
acord |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să acorde |
| Participiu | acordat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui.
- (v.tranz.) a stabili acordul gramatical.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Verb
| Conjugarea verbului acorda | |
| Infinitiv | a acorda |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
acordez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să acordeze |
| Participiu | acordat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc.
- (v.tranz.) a aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime.
Sinonime
Antonime
Cuvinte apropiate
- acordabil
- acordabilitate
- acordaj
- acordant, acordantă
- acordator, acordătoare
- acordeon
- acordeonist, acordeonistă
- acordică
- acordor
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.