acordeon

română

Etimologie

Din franceză accordéon, confer germană Akkordeon.

Pronunție

  • AFI: /a.kor.de'on/


Substantiv


Declinarea substantivului
acordeon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ acordeon acordeoane
Articulat acordeonul acordeoanele
Genitiv-Dativ acordeonului acordeoanelor
Vocativ ' '
  1. instrument muzical portativ cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.