dorință
| Vezi și : dorința |
română
Etimologie
Din verbul a dori + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /doˈrin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dorință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dorință | dorințe |
| Articulat | dorința | dorințele |
| Genitiv-Dativ | dorinței | dorințelor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva.
- Și-a exprimat dorința de a...
- ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva.
- poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.).
- atracție erotică.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (intl.) A duce dorința sus = a denunța
Traduceri
doleanță; ceea ce este dorit
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.