atracție

română

Etimologie

Din franceză attraction < latină attractio, attractionis.

Pronunție

  • AFI: /aˈtrak.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
atracție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ atracție atracții
Articulat atracția atracțiile
Genitiv-Dativ atracției atracțiilor
Vocativ atracție atracțiilor
  1. forță (gravitațională, electrică, magnetică etc.) care tindeapropie corpurile între care se exercită.
  2. înclinare puternică pe care o ființă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva sau de ceva.
  3. farmec sau ispită pe care cineva sau ceva le exercită asupra cuiva.
  4. ceea ce atrage, farmecă, ademenește, distrează.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.