atracție
română
Etimologie
Din franceză attraction < latină attractio, attractionis.
Pronunție
- AFI: /aˈtrak.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului atracție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | atracție | atracții |
| Articulat | atracția | atracțiile |
| Genitiv-Dativ | atracției | atracțiilor |
| Vocativ | atracție | atracțiilor |
- forță (gravitațională, electrică, magnetică etc.) care tinde să apropie corpurile între care se exercită.
- înclinare puternică pe care o ființă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva sau de ceva.
- farmec sau ispită pe care cineva sau ceva le exercită asupra cuiva.
- ceea ce atrage, farmecă, ademenește, distrează.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.