exercita

română

Etimologie

Din latină exercitare.

Pronunție

  • AFI: /eɡ.zer.tʃiˈta/


Verb


Conjugarea verbului
exercita
Infinitiv a exercita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 exercit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să exercite
Participiu exercitat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc.
  2. (v.tranz.) a face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.