ispită

română

Etimologie

Din a ispiti (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /is'pi.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ispită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ispită ispite
Articulat ispita ispitele
Genitiv-Dativ ispitei ispitelor
Vocativ ispită ispitelor
  1. ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; (p.ext.) păcat.
  2. (înv.) încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc.
  3. (înv.) cercetare, examinare, studiu.
  4. (înv.) experiență.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.