experiență

română

Etimologie

Din franceză expérience < latină experientia.

Pronunție

  • AFI: /eks.pe.ri'en.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
experiență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ experiență experiențe
Articulat experiența experiențele
Genitiv-Dativ experienței experiențelor
Vocativ experiență experiențelor
  1. totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară.
  2. verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare.
  3. experiment.

Expresii

  • A face o experiență = a face o încercare


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.