înconjurător

română

Etimologie

Din a înconjura + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kon.ʒu.rəˈtor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înconjurător
Singular Plural
Masculin înconjurător înconjurători
Feminin înconjurătoare înconjurătoare
Neutru înconjurător înconjurătoare
  1. care se află de jur împrejur, care înconjură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.