experiment

română

Etimologie

Din latină experimentum.

Pronunție

  • AFI: /eks.pe.ri'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
experiment
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ experiment experimente
Articulat experimentul experimentele
Genitiv-Dativ experimentului experimentelor
Vocativ experimentule experimentelor
  1. procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.