năzuință
română
Etimologie
Din a năzui + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /nə.zu'in.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului năzuință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | năzuință | năzuințe |
| Articulat | năzuința | năzuințele |
| Genitiv-Dativ | năzuinței | năzuințelor |
| Vocativ | năzuință | năzuințelor |
- dorință puternică și consecvență spre ceva; aspirație, tendință.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.