poftă

română

Variante

Etimologie

Din a pofti (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /ˈpof.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
poftă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poftă pofte
Articulat pofta poftele
Genitiv-Dativ poftei poftelor
Vocativ poftă poftelor
  1. dorință puternică de a face sau a obține ceva; năzuință, dispoziție, chef, plăcere.
  2. dorință, impuls sexual; (p.ext.) dorință exagerată, patimă, viciu.
  3. (înv.) lăcomie.
  4. senzație de foame sau de sete; dorință, chef de a bea sau de a mânca un anumit lucru.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A-și (mai) pune pofta-n cui, = se spune pentru a arăta că cineva este nevoit să renunțe la un lucru mult dorit
  • Pe (sau după) poftă (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorința cuiva, spre mulțumirea cuiva
  • De poftă sau (ca) să-și prindă pofta = în cantitate foarte mică, numai cât să guste
  • Poftă bună (sau mare) = ! urare adresată celor care mănâncă sau se duc să mănânce


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.