foame
română
Etimologie
Din latină famēs.
Pronunție
- AFI: /'fo̯a.me/
Substantiv
| Declinarea substantivului foame | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | foame | invariabil |
| Articulat | foamea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | foamei | invariabil |
| Vocativ | foame, foameo | invariabil |
- stare funcțională periodică a organismului care se manifestă prin senzația nevoii de a mânca.
- Mort de foame.
- (fig.) dorință nestăvilită, poftă lacomă.
Sinonime
Cuvinte derivate
- foamene
- fometos
Cuvinte apropiate
Vezi și
Expresii
- Foame de lup = foame mare
Traduceri
nevoia de a mânca
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.