dor

română

Din latina populară dolus (< dolere „a durea„).

Declinarea substantivului dor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dor	doruri
Articulat	dorul	dorurile
Genitiv-Dativ	dorului	dorurilor
Vocativ	dorule	dorurilor

dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie.
stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință.
suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe).
(pop.) durere fizică.
Dor de dinți.
poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva).
De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele.
atracție erotică.

(loc.adv.) cu dor = duios; pătimaș.
(loc.adv.) (pop.) în dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare.

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.