dori
română
Etimologie
Din dor (< latină dolus).
Pronunție
- AFI: /do'ri/
Verb
| Conjugarea verbului dori | |
| Infinitiv | a dori |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
doresc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dorească |
| Participiu | dorit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a fi stăpânit de tendința lăuntrică de a face, de a avea sau de a dobândi ceva; a ține, a râvni, a năzui la ceva.
- De multă vreme dorește să...
- a avea intenția; a vrea.
- a ține mult să vadă sau să revadă pe cineva sau ceva drag, a aștepta pe cineva sau ceva cu dor, cu nerăbdare.
- Te doresc.
- a simți o atracție erotică.
- a ura cuiva ceva.
Sinonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- Cum dorești (sau doriți etc.) = formulă prin care se lasă la aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri.
Expresii
- A fi de dorit = a fi necesar, recomandabil, a se cuveni
- A lăsa de dorit = a avea lipsuri, a nu satisface
Traduceri
a dezidera
|
|
a ahtia
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Derivat din dorare.
Pronunție
- AFI: /do'ri/
Verb
dori
- forma de persoana a II-a singular la indicativ prezent pentru dorare.
- română: (tu) aurești
- forma de singular la subjunctiv pentru dorare.
- forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru dorare.
papamiento
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
dori
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.