doleanță
română
Etimologie
Din franceză doléance < latină dolere ("a se plânge").
Pronunție
- Audiofișier
- AFI: /do.leˈan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului doleanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | doleanță | doleanțe |
| Articulat | doleanța | doleanțele |
| Genitiv-Dativ | doleanței | doleanțelor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare sufletească a celui care dorește ceva.
- (mai ales la pl.) cerințe exprimate în mod oficial (expusă în scris sau oral).
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.