rugăminte

română

Etimologie

Din a ruga + sufixul -ământ.

Pronunție

  • AFI: /ru.gə'min.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
rugăminte
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rugăminte rugăminți
Articulat rugămintea rugămințile
Genitiv-Dativ rugăminții rugăminților
Vocativ rugăminte rugăminților
  1. cerere (stăruitoare) adresată cuiva pentru a obține ceva; rugare, rugă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.