rugă

Vezi și : ruga, ruĝa

română

Etimologie

Din verbul a ruga.

Pronunție

  • AFI: /ˈru.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rugă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rugă rugi
Articulat ruga rugile
Genitiv-Dativ rugii rugilor
Vocativ rugă rugilor
  1. rugăminte, implorare.
  2. rugăciune.
  3. (reg.) cruce, troiță.


Traduceri

Etimologie

Din ruga.

Pronunție

  • AFI: /ruˈgə/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru ruga.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.