implorare

română

Etimologie

Din a implora.

Pronunție

  • AFI: /im.plo'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
implorare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ implorare implorări
Articulat implorarea implorările
Genitiv-Dativ implorării implorărilor
Vocativ implorare implorărilor
  1. acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorație, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.