bunăstare

română

Etimologie

Din bună + stare (după germană Wohlstand).

Pronunție

  • AFI: /bu.nəsˈta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
bunăstare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunăstare bunăstări
Articulat bunăstarea bunăstările
Genitiv-Dativ bunăstării bunăstărilor
Vocativ bunăstare bunăstărilor
  1. situație materială bună, prosperă; prosperitate.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.