belșug

română

Variante

Etimologie

Din maghiară böség.

Pronunție

  • AFI: /bel'ʃug/


Substantiv


Declinarea substantivului
belșug
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ belșug belșuguri
Articulat belșugul belșugurile
Genitiv-Dativ belșugului belșugurilor
Vocativ belșugule belșugurilor
  1. cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.