îmbelșuga

română

Etimologie

Din în- + belșug.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bel.ʃu'ga/


Verb


Conjugarea verbului
îmbelșuga
Infinitiv a îmbelșuga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 îmbelșughez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să îmbelșugheze
Participiu îmbelșugat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a face pământul să rodească, să devină îmbelșugat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.