scumpete

română

Etimologie

Din scump + sufixul -ete.

Pronunție

  • AFI: /skum'pe.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
scumpete
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scumpete scumpeturi
Articulat scumpetea scumpeturile
Genitiv-Dativ scumpetei scumpeturilor
Vocativ scumpete scumpeturilor
  1. creștere mare a prețurilor; situație care caracterizează această creștere; perioadă de timp în care prețurile sunt (foarte) ridicate; scumpătate, scumpenie.
  2. (mai ales la pl.) lucru prețios, valoros.
  3. epitet dat unei persoane iubite, dragi.
  4. (înv. și pop.) zgârcenie, avariție.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.