mișelie

română

Etimologie

Din mișel + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /mi.ʃe'li.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
mișelie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mișelie mișelii
Articulat mișelia mișeliile
Genitiv-Dativ mișeliei mișeliilor
Vocativ mișelie mișeliilor
  1. caracter specific omului mișel; faptă, purtare, atitudine de om mișel; ticăloșie, mârșăvie, infamie.
  2. (înv.) sărăcie, mizerie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.