ticăloșie

română

Etimologie

Din ticălos + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /ti.kə.loˈʃi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ticăloșie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ticăloșie ticăloșii
Articulat ticăloșia ticăloșiile
Genitiv-Dativ ticăloșiei ticăloșiilor
Vocativ ticăloșie ticăloșiilor
  1. stare de decădere morală; (p.ext.) faptă comisă de un om ticălos, faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie.
  2. (înv.) mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.