infamie

română

Etimologie

Din franceză infamie < latină infamia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
infamie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infamie infamii
Articulat infamia infamiile
Genitiv-Dativ infamiei infamiilor
Vocativ infamie infamiilor
  1. caracterul a ceea ce este infam; (concr.) faptă sau vorbă infamă; ticăloșie, josnicie, mârșăvie.

Expresii

  • A țintui (sau a pune pe cineva) la stâlpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public; a condamna, a înfiera (pe cineva)


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.