penurie

română

Etimologie

Din franceză pénurie.

Pronunție

  • AFI: /pe'nu.ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
penurie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ penurie invariabil
Articulat penuria invariabil
Genitiv-Dativ penuriei invariabil
Vocativ penurie invariabil
  1. (livr.) lipsă a unor lucruri necesare; (spec.) lipsă a mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.