ranchiună

română

Etimologie

Din franceză rancune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ranchiună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ranchiună ranchiune
Articulat ranchiuna ranchiunele
Genitiv-Dativ ranchiunei ranchiunelor
Vocativ ranchiună ranchiunelor
  1. ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.