răzbunare
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /rəz.bu'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răzbunare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răzbunare | răzbunări |
| Articulat | răzbunarea | răzbunările |
| Genitiv-Dativ | răzbunării | răzbunărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a (se) răzbuna și rezultatul ei.
- O răzbunare sângeroasă.
Sinonime
- (rar) răzbun, (italienism) vendetă, (reg.) răzbuneală, (înv.) băsău, răscumpărare, răsplată
Cuvinte derivate
- răzbun
- răzbuna
- răzbunat
- răzbunător
- răzbuneală
- nerăzbunător
Traduceri
acțiunea de a (se) răzbuna
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.