pizmă

română

Etimologie

Din greacă medie πεĩσμα (peisma, „ciudă”), parțial prin intermediul slavă pizma.

Pronunție

  • AFI: /'piz.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pizmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pizmă pizme
Articulat pizma pizmele
Genitiv-Dativ pizmei pizmelor
Vocativ ' '
  1. sentiment de nemulțumire egoistă provocat de situația cuiva în societate sau de calitățile cuiva; invidie; ciudă.
  2. sentiment de animozitate ascunsă (față de cineva); pică; ranchiună.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.