rosătură

română

Variante

Etimologie

Din ros + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ro.sə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rosătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rosătură rosături
Articulat rosătura rosăturile
Genitiv-Dativ rosăturii rosăturilor
Vocativ rosătură rosăturilor
  1. rană superficială provenită dintr-o frecătură, dintr-o roadere; eroziune.
  2. loc ros, tocit, găurit.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.