rană

Vezi și : Rana, rana, rána, raña, rână

română

Etimologie

Din slavă rana.

Pronunție

  • AFI: /ˈra.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rană răni
Articulat rana rănile
Genitiv-Dativ rănii rănilor
Vocativ ' '
  1. ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător.
    Are o rană adâncă.
    Are o rană ușoară la mână.
  2. (fig.) durere morală, suferință, chin sufletesc.

Sinonime

Cuvinte compuse

  • iarba-ranei
  • iarbă-de-rană

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Bun de pus la rană = se spune despre un om foarte bun
  • A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația
  • A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute
  • A răsuci cuțitul în rană = a spori supărarea (cuiva).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.