rănire
română
Etimologie
Din răni.
Pronunție
- AFI: /rə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rănire | răniri |
| Articulat | rănirea | rănirile |
| Genitiv-Dativ | rănirii | rănirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a răni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.