plagă
| Vezi și : plaga |
română
Etimologie
Din latină plaga (Pușcariu 1331; REW 6562), dar caracterul popular al cuvântului este cam îndoielnic.
Pronunție
- AFI: /'pla.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului plagă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plagă | plăgi |
| Articulat | plaga | plăgile |
| Genitiv-Dativ | plăgii | plăgilor |
| Vocativ | ' | ' |
- leziune a țesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau pe cale operatorie.
- (fig.) situație nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel.
Sinonime
- 1: rană
- 2: calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, nenorocire, pacoste
Cuvinte derivate
- plaga
- plagat
- plăgui
- plăguit
Traduceri
rană
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.