tăietură

Etimologie

Din a tăia + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /tə.jeˈtu.rə/

Substantiv

1. acțiunea de a tăia; (concr.) locul unde s-a tăiat ceva; (spec.) rană provocată de un instrument tăios.
2. suprafața rezultată dintr-un corp după ce a fost tăiat.
3. fel, mod de a tăia.
4. drum (adâncit) săpat de o apă în curgerea ei.
5. povârniș drept, prăpăstios; perete stâncos.
6. croiala unei haine.
7. (fig.) linie, trăsătură, contur.
8. teren despădurit pe care se mai văd încă butucii.
9. (fig.) (la pl.) senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere; junghiuri.
10. ștersătură; fragment, text șters sau anulat.
11. porțiune, articol decupat dintr-o tipăritură.

Anagrame

• rătuteai

Referințe

• DEX '98 via DEX online