rătuti

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /rə.tu'ti/


Verb


Conjugarea verbului
(se) rătuti
Infinitiv a (se) rătuti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) rătutesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) rătutească
Participiu rătutit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (reg.) a-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.