curgere
română
Etimologie
Din a curge.
Pronunție
- AFI: /'kur.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului curgere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curgere | curgeri |
| Articulat | curgerea | curgerile |
| Genitiv-Dativ | curgerii | curgerilor |
| Vocativ | curgere | curgerilor |
- acțiunea de a curge.
- (fig.) desfășurare, trecere de timp; răstimp.
- evoluție istorică, înlănțuire a evenimentelor.
- schimbare continuă; devenire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.