trecere
română
Etimologie
Din a trece.
Pronunție
- AFI: /'tre.ʧe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului trecere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trecere | treceri |
| Articulat | trecerea | trecerile |
| Genitiv-Dativ | trecerii | trecerilor |
| Vocativ | trecere | trecerilor |
- faptul de a (se) trece.
- (concr.) loc pe unde se poate trece.
- (concr.) construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea unui vehicul peste un obstacol.
- (fig.) considerație sau autoritate de care se bucură (și de care se folosește) cineva; influență.
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- A avea trecere = a) a fi luat în seamă, a fi prețuit; b) (despre mărfuri) a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.