obstacol

română

Variante

Etimologie

Din franceză obstacle < latină obstaculum, italiană obstacolo.

Pronunție

  • (hipercorectă) AFI: /obˈsta.kol/
  • (cu asimilare) AFI: /opˈsta.kol/


Substantiv


Declinarea substantivului
obstacol
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obstacol obstacole
Articulat obstacolul obstacolele
Genitiv-Dativ obstacolului obstacolelor
Vocativ obstacolule obstacolelor
  1. piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc.
  2. (fig.) ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție.
  3. (sport) piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.