fugitiv
română
Etimologie
Din franceză fugitif < latină fugitivus.
Pronunție
- AFI: /fu.ʤi'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului fugitiv | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | fugitiv | fugitivi |
| Feminin | fugitivă | fugitive |
| Neutru | fugitiv | fugitive |
- care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic.
- sumar; rapid; superficial.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.