vehicul

română

Etimologie

Din franceză véhicule < latină vehiculum.

Pronunție

  • AFI: /veˈhi.kul/


Substantiv


Declinarea substantivului
vehicul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vehicul vehicule
Articulat vehiculul vehiculele
Genitiv-Dativ vehiculului vehiculelor
Vocativ vehiculule vehiculelor
  1. mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.