transport

română

Etimologie

Din franceză transport.

Pronunție

  • AFI: /transˈport/


Substantiv


Declinarea substantivului
transport
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ transport transporturi
Articulat transportul transporturile
Genitiv-Dativ transportului transporturilor
Vocativ transportule transporturilor
  1. faptul de a transporta.
  2. (la pl.) ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor.
  3. totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate.
  4. (fig.) (livr.) uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.