contemplație

română

Etimologie

Din franceză contemplation < latină contemplatio.

Pronunție

  • AFI: /kon.tem'pla.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
contemplație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contemplație contemplații
Articulat contemplația contemplațiile
Genitiv-Dativ contemplației contemplațiilor
Vocativ contemplație contemplațiilor
  1. atitudine, stare a celui care contemplă, faptul de a contempla; meditație.


Traduceri

Anagrame

  • contemplatei

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.